Trei lumi!

                                            2 Petru 3:10-13

          „Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu un trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

            Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului?

            Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea.”

            În primele capitole ale Epistolei a doua apostolul Petru îi îndeamnă pe credincioși să aibă „bagajul” sfințeniei pregătit pentru momentul „plecării” spre veșnicie; să vegheze și să se împotrivească tari în credință oricărei provocări ale celui rău.

           În capitolul trei al acestei Epistole, Petru îi îndeamnă de asemenea pe toți credincioșii, să-L aștepte pe Domnul Isus printr-o trăire sfântă, evlavioasă în așa fel încât să-I grăbească venirea. „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului?”

            Cuvântul lui Dumnezeu, anunță sfârșitul tuturor lucrurilor vechi (cerul și pământul cu tot ce cuprind vor arde), dar în același timp anunță un nou început pentru cei ce vor trăi o viață de credință, cu evlavie și cucernicie; o lume curată, fără păcat, fără răutate, fără boli și fără influența „ispititorului” asupra sfinților.

 După cuvântul lui Dumnezeu, tot ce este pervertit, „atins” de cel rău, cu excepția celor ce      „s-au scuturat” de „lanțurile” robiei păcatului primindu-L pe Isus ca Domn și Mântuitor, va arde și va fi înlocuit cu ceruri noi și un pământ nou curat, pe care vor locui numai sfinții lui Dumnezeu.

        Contrastul dintre cele două „lumi” este colosal; lumea veche este stăpânită și „murdărită” de dumnezeul veacului acestuia prin grozăviile păcatului. În lumea nouă (unde vor fi ceruri noi și un pământ nou), va locui sfințenia, neprihănirea.

            Lumea aceasta care va trece cu un trosnet și va arde cu tot ce este în ea, este stăpânită și bântuită de ură, de minciună, de suferință și moarte, pe când în lumea nouă refăcută de către Dumnezeu Creatorul, stăpână va fi sfințenia și viaţa veșnică.

            Este de înțeles faptul că Dumnezeu nu a creat lumea veche cu scopul ca la un moment dat să o nimicească, ci din pricina neascultării și a păcatului ajuns la „culme”, Domnul Dumnezeu a hotărât să o nimicească prin apă.

            Lumea de dinainte de Potop, a fost atât de „murdărită” de satan, încât Domnul Dumnezeu S-a scârbit până acolo că a nimicit-o prin Potop.

            Versetele 6: „…lumea de atunci a pierit …înecată de apă.

            Nimeni nu trebuie să se culce pe o ureche și să creadă că Dumnezeu va răbda la nesfârșit lumea aceasta care se dedă la aceleași fapte de urâciune ca și lumea de dinaintea Potopului, sau ca și locuitorii Sodomei care au fost nimiciți prin foc și pucioasă.

           Versetul 7: „Iar cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate, prin același cuvânt, pentru focul din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți.”

         Păcatul şi moartea au intrat în lume prin neascultarea omului de poruncile lui Dumnezeu. Însă nu a fost luat prin surprindere. El a ştiut mai dinainte faptul că omul nu va fi statornic și va ieși de sub ascultarea și autoritatea Sa, de aceea a hotărât din veşnicie ceva mai bun (o lume curată, fără ispite și fără păcat), o lume care niciodată nu va mai fi pervertită și murdărită de cel rău, pentru că nu satan va mai exista.

            Versetul 13: „Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea.”

            În lumea nouă, păcatul nu va mai stăpâni peste om, nu vor mai fi violențe, nici boli, nu va mai fi nici moarte pentru că toate „relele” vor „arde” împreună cu cerul și pământul cel vechi, iar Satan înșelătorul oamenilor va fi legat și aruncat în focul veșnic.

            Iadul nu este „o invenție” a credincioșilor, ci este real și este creat de către Domnul Dumnezeu pentru Satan și pentru îngerii care l-au urmat în răzvrătirea lui, dar și pentru cei ce nu L-au primit pe Isus Cristos ca Domn și Mântuitor.

            Lumea nouă va străluci în sfințenie, când Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus va stăpâni toate lucrurile noii creații și când cel rău va fi aruncat în Iazul de foc.

            Credincioșii Domnului Isus sunt în aşteptarea acestei stări desăvârșite și se străduiesc să ducă o viață fără de păcat, evlavioasă, cu credință în Domnul Isus, astfel ca să fie găsiți fără vină înaintea lui Dumnezeu.

          Versetul 14: De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace.”

            Credincioșii care vor trăi astfel, după cuvântul sfânt, se vor bucura în lumea nouă de odihnă veșnică lângă veșnicul Dumnezeu.

            El este singurul care ne poate păstra curați „fără pată și fără zbârcitură” chiar și în lumea aceasta care disprețuiește neprihănirea, cu condiția să rămânem ancorați prin credință în Domnul Isus.

            Iuda scrie în versetul 24: „Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, să fie slavă, măreție, putere și stăpânire, mai înainte de toți vecii, și acum, și în veci. Amin.”